Tinerețea

Carol la 16 ani

Născut într-o familie cu tradiţie dinastică pe 10 aprilie 1839, la Sigmaringen, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen era cel de-al doilea fiu al principelui Karl Anton şi al principesei Josephine de Baden. Familia era înrudită cu Casa regală a Prusiei şi cu numeroase familii domnitoare din Europa. Carol s-a născut la data de 20 aprilie 1839 în Principatul Hohenzollern-Sigmaringen la Sigmaringen ca Prinț Karl von Hohenzollern-Sigmaringen. Era cel de-al doilea fiu al prințului Karl Anton și al soției sale, principesa Josephine. Evenimentul a fost salutat de cetățenii orașului cu urale și urări de sănătate, dar și de Dumnezeu, care a repus primăvara în drepturile cuvenite. Semnul nu a trecut neobservat, spune legendă. Doica noului născut l-a alintat cu numele primăvăratic de Zephirin, deși la botez copilul a căpătat numele bogat de Carol-Eittel-Frederic-Louis, ultimul dintre ele datorat viitorului împărat al Franței, Napoleon al III-lea, rudă a mamei.

Copilăria prințului Carol a fost corespunzătoare rangului său, petrecută sub supravegherea guvernantei, între zidurile castelelor din Sigmaringen și Weinburg (o altă reședința a familiei, aflată pe vârful muntelui Zoller) și alături de frații săi, Leopold, și mezinul familiei, Frederic. La Weinburg, pe malul lacului Constanța, venea vara. Micului Carol îi plăcea să privească podgoria nesfârșită de la poalele muntelui și să asiste la culesul strugurilor. Basmele și legendele Rinului, imensitatea Pădurii Negre și Dunărea cea plină de mistere i-au fermecat copilăria și, totodată, prin impresiile săpate adânc în memorie, i-au șlefuit caracterul. Dârz și disciplinat din proprie convingere, prințul Carol a privit școală că pe un obstacol ce trebuie cucerit metru cu metru. Disprețuind favorurile inerente în cazul elevilor cu „sânge albastru”, a înfruntat ca un spartan asprimea școlii din Dresda.

După finalizarea studiilor elementare s-a înscris la școala de cadeți din Münster, pe care a absolvit-o cu calificativul bine devenind sublocotenent de dragoni. Tatăl a considerat că ar fi mult mai profitabil pentru fiul sau să facă, precum artiștii, călătorii de studiu, mizând pe principiul că lumea cunoscută pe viu are cu totul alți parametri decât lumea teoretică, cuprinsă în tratatele de geografie, istorie și sociologie. Supunându-se voinței părintești, tânărul prinț va cutreieră, fiecare revenire la Berlin însemnând și o revenire la cursuri ori pe câmpul de înstrucție. Tenacitatea și construcția lui morală l-au impresionat adânc pe generalul Moltke, care a făcut o observație cu nuanțe profetice: „Tânărul prinț de Hohenzollern va juca un rol de seamă în viață și va face să se vorbească de el”.  Astfel, el întreprinde călătorii în mai multe țări europene, printre care Elveția, Italia, Belgia, Portugalia, Spania, Algeria și Franța pentru a lua cunostintă la fața locului cu progresele înregistrate în arta militară. După această perioadă, își completează studiile teoretice la Universitateadin Bönn, urmând cursuri de literatură franceză şi istorie.

La 1 ianuarie 1857 a fost numit locotenent secund în suita unui regiment de artilerie. În 1857 a terminat cursurile Școlii de Artilerie și Geniu din Berlin iar în anul 1864 a participat ca voluntar în armata Prusiei, la Al Doilea Război al Schleswigului, mai ales la asaltul citedelelor Fredericia și Dybbøl, experiență care îi va fi de folos mai târziu în Războiul ruso-turc. În 1866 a fost înaintat la gradul de căpitan.

      Deși nu era de statură înaltă, Carol a fost descris drept soldatul perfect, sănătos, disciplinat și, de asemenea, un politician excelent, cu vederi liberale. Cunoștea bine mai multe limbi europene. Familia sa, dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, era înrudită cu familia lui Napoleon al III-lea și avea relații excelente cu acesta.