-
La 10 mai 1866, România alegea monarhia constituțională, proclamându-l pe Carol I ca Domn și Prinț al țării. Sub conducerea lui, România și-a câștigat la 1878 independența de stat, proclamându-se Regat la 26 martie 1881. Au urmat 66 de ani în care a fost construit statul român modern, în care s-au dezvoltat instituțiile politice și infrastructura economică și în care România și-a câștigat, prin propriile puteri, locul meritat în familia națiunilor Europei. Cei patru Regi, Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea și Mihai I, și cele patru Regine, Elisabeta, Maria, Elena și Ana sunt fiecare simbolul unei etape din istoria României. Independența și modernizarea țării, Marea Unire, înflorirea economică și culturală din perioadă interbelică și restaurarea democrației, fie că s-a petrecut ea între 23 august 1944 și abolirea monarhiei (1947) sau începând din 1990, pot fi legate fiecare de persoana unui monarh. Aceste pagini vă propun să îi descoperiți, în câteva cuvinte, fapte și imagini, pe Regii României.
-
Carol I
Regele Carol I (1839 – 1914), întemeietorul Dinastiei Romane, a fost ales de elita politică românească, dintre principii Europei, și adus pe Tronul țării, pentru a consolida unirea celor doua Principate, Moldova și Țara Românească, pentru a conferi prestigiu noului stat, pentru a calma luptele interminabile pentru putere între facțiunile interne și pentru a reprezenta un factor de stabilitate, într-un moment crucial al dezvoltării României. Se împlinea, astfel, o mai veche doleanță a Divanurilor ad-hoc: Domnul străin.
-
Ferdinand I
Ferdinand I a devenit Rege la moartea unchiului Său, Carol I (1865 – 1927) și a rămas în istorie ca Ferdinand întregitorul sau Ferdinand cel Loial, regele României Mari, care a trecut peste originea sa germană, pentru a urma voința de unitate a poporului Său, în timpul Primului Război Mondial. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a fost incoronat Rege al tuturor romanilor. Tot in timpul Domniei Lui s-a trecut la sufragiul universal, s-a infaptuit reforma agrara din 1921 si a fost adoptata Constitutia moderna din 1923, care a oferit cadrul dezvoltarii Romaniei Mari.
-
Carol al II-lea
Principele Carol s-a născut la Sinaia, la 3 octombrie 1893. A fost fiul Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria. Primul Rege născut în România a avut o domnie plină de împliniri, dar şi de convulsii. Decadă 1930-1940, cea a domniei Regelui Carol al ÎI-lea, este în acelaşi timp o epoca de prosperitate economică şi de înflorire culturală, dar şi epoca de ascensiune a extremismului de dreapta. Carol al II-lea este Regele care combate în mod brutal Mişcarea Legionară, dar care instaurează el însuşi un regim autoritar, punând capăt deceniilor de parlamentarism liberal şi de pluripartidism. Prăbuşirea României Mari, în 1940, aducea şi abdicarea celui mai controversat monarh al Dinastiei Române.
-
Mihai I
Mihai I este ultimul monarh al regatului român. Îndeplinind rolul de suveran în două rînduri, regele Mihai nu a reuşit să deţină puterea în stat decît formal. În prima perioadă de domnie (20 iulie 1927-8 iunie1930) ţara a fost condusă de Consiliul de Regenţă, regele fiind mult prea tînăr, iar în cea de-a doua (6 septembrie 1940-30 decembrie 1947) puterea a fost deţinută mai întîi de Ion Antonescu pînă în 23 august 1944 şi de comuniştii susţinuţi de Rusia sovietică după această dată şi pînă la data abdicării sale fortaţe. Regele Mihai nu a depus jurămîntul în faţa parlamentului, conform uzanţelor, prima dată pentru că era minor, iar la a doua înscăunare deoarece parlamentul fusese suspendat de Carol al II-lea, predecesorul său.
